68

Ieri am avut foarte distinct senzatia ca tot ce am facut pana acum cu viata mea a fost ca sa ajung aici.

A fost cumva coplesitor. Mai intens decat am putut pune in cuvinte celor doua persoane carora le-am spus asta. Am simtit ca nici unul n-a inteles exact valul de caldura si de bine care ma inundase, senzatia de multumire si de recunostinta, dar mie imi venea intr-una sa plang de bucurie ca, uite, nu stiu unde duce drumul asta, dar am ajuns in sfarsit intr-un punct in care tot ce e in urma a capatat sens.

Si toata nebunia intinsa pe atat de multi ani cu S., si tot anul trecut de cautari, si toata incapatanarea cu care am tras intotdeauna catre ceva ce imi era inca neclar si care nu m-a lasat niciodata sa ma multumesc cu mai putin. Ieri mi-a fost clar. Aici si acum.

Sensul asta nou sta in nici-nu-mai-stiu-catele zeci de ore vorbite cu M. in ultimele saptamani. In hotararea de a duce la capat deschiderea asta. In faptul ca i-am putut spune de D., omul asta inca nou care nu inceteaza sa ma bucure, desi habar n-am daca vrea si, mai ales, daca poate sa imi fie ce am nevoie indiferent de sigurantele pe care le pune in vorbe. Mai ales ca singura discrepanta pe care inca o simt intre noi e fix cand ma ia pe mine gura pe dinainte si ii vorbesc de lucruri calde, iar el pare sa inteleaga un pic pe langa. Dar e ok, cand ne vedem lucrurile capata o naturalete pe care mi-e greu sa o inteleg (asa ca nici nu mai incerc), la fel de fascinanta ca urmele ce-i brazdeaza palmele.

Mi s-a incarcat existenta de senzualitate si de bine. Aproape ca mi-e frica. Ba nu, chiar mi-e frica. Nu mi-a mai fost de mult frica.

 

67

Zilele astea n-am cuvintele la mine. Mereu m-a blocat asteptarea. Blocajul asta … il vreau dus.

Dar tin portile inchise, desi ieri le-am deschis cand povesteam pur si simplu si radeam aproape, numai aproape, chicotind. Si-i alintam palmele mari si aspre de parca n-ar lucra intr-un birou de capitala. Si-mi placea senzatia aia pe pielea mea care parea dintr-o data mai moale decat este.

Ma prind incet de el si de respiratia lui aprinsa. Imi arde buzele si pielea. Respiratia asta se va transforma intr-o zi intr-un tatuaj rosu, indiferent de ce va fi sau nu el pentru mine. Rosu aprins. Trei respiratii, asa cum le-am simtit prima data. Doua pe spate, una pe gat. Ca o arsura dulceaga si infinit de tandra indiferent ce se intampla cu restul corpurilor noastre.

Doar sa ma prind ce forma are respiratia.

66

He used to come to me. Enter my home. Undress me without uttering a word. Take me in the bathroom. He wet my hair and turned it into a long rope around his forearm, his hand turned into a fist at the base of my head. Opened my legs with his, pulled my hair so I had to arch my back. He knew I hated my body so he kept me in front of the mirror.

– Look at yourself. Look!

He would get me to lay in the bathtub. One hand holding my neck, the other holding the camera. He would push my head in the water and held me there until I started to choke and fight. The second he let me out, my eyes wide opened and scarred with my mascara dripping which made my eyes bluer the ever, he took picture after picture. Then covered my mouth and my nose and pushed me back and re-played the fighting game. Took me out by the hair and made me suck him dry or fucked me violently over the tub. I could never refuse him anything.

Afterwards we made tea, he always asked for sweets to recharge, and talked like dear old friends about my husband and his wife, actually gave relationship advice, laughed. I loved that.

65

 

Am 2 texte scrise in alta parte, dar care n-au mai putut fi pastrate acolo. Le trec aici. Sa nu se piarda.

It was about 10 years ago. One of those incredible hot summers. I was still living by the sea, in an old apartment building. One of those where every floor creaks. Already married, M. left the country for 2 months for work.

I called S. He was, as he usually was, as far as hell (so maybe not that far), on mountain tops.

Wait for me, he said.

He called his lady, told her he’ll be staying in the mountains for a few more days. How I loved the way he used to run to me whenever I called. From wherever he was.

Picked him up from the train station. I rarely drive and I was nervous so I drove erratically. He was actually scarred. I could see it on his face. That made me smile, he was never scarred.

He knew my rules. He couldn’t kiss me on the mouth or fuck me. He could undress me, touch me, play with me, finger fuck me, lick me, kiss my body, eat of it, drink out of every curb or hole, but not fuck me. I was not free yet back then. Guilt burned my soul and made me cry like a desperate little girl. I loved my husband. I loved him too. I thought it to be wrong.

An then the water stopped. This incredible heat, us sweating like animals and no water. For three days we stood stranded in that apartment. Always naked or almost. Always covered in sweat and in the smell of heated sweat. He played with me so he could take pictures. Painted me. Drank wine with and of me. Talked. I cried. A lot. He smiled and took more pictures. He used to observe me like I was some wild animal. Never fought me. Never broke the rules. But did everything else as I obeyed his every wish. And observed me. Observed and photographed my love, my submission, my struggle.

The day he had to leave he was sitting on a chair. I was kneeling at his feet, my head on his knee. I felt overwhelmed. Broken. So I took him by the hand and took him to the bedroom.

He roughly turned me with my back to him, bent me over the bed, and directly fucked me in the ass with the intensity of those three days he couldn’t. It was insane. And it was my gift to him. I always need preparation for anal but I guess the three days before did the trick.

He came. Got dressed. And left.

The pictures he took those days are incredible.

63

Imi dau seama ca anul ce-a trecut a fost unul ce a apartinut unui fel de isterie.

Ruperea emotionala de S. a lasat un loc gol pe care am incercat sa il acopar rapid si intens. A fost un soi de fobie de gol.

Exista pe undeva o urma de regret pentru isteria asta. Am permis sa se apropie fizic de mine unor oameni a caror capacitate emotionala este dramatic limitata. Oameni care confunda sexul cu emotia, sau emotia cu sexul sau care nu-s capabili de mai mult de un futut intens. Sau care sunt speriati de moarte de ideea de emotie.

Wikipedia spune ca poliamoria poate fi incadrata in zona LGBT. Ca e un lucru atat de diferit ca intra in zona de orientari minoritare. Si, e drept, nici unul dintre oamenii care mi-au intrat in viata anul trecut n-a inteles asta. Au crezut fie ca poliamorie inseamna sa te futi cu mai multi oameni, liber si cu consimtamantul fiecaruia, fie ca – de fapt – am acasa o relatie ratata si nu vreau/nu pot/mi-e rusine sa recunosc asta.

Gresit. Poliamorie inseamna sa te implici emotional (si fizic, desigur) in relatii cu mai multi oameni. Sa poti sa ii traiesti frumos, si plin si intens pe fiecare.

Mi-a fost neclar ce vreau si ce caut si e drept ca mi-am pastrat capacitatea pe care o aveam si cand aveam 17-18 ani de a incepe relatiile cu sex, doar ca sa scot chestia asta din zona de … nerabdare si sa vad daca eu si celalalt putem evolua si in alte directii. Mai ales ca barbatii par sa ramana, la fel ca niste pustani, blocati in ideea asta atata timp cat nu se intampla.

Acum sunt … activata rational, deci blocata emotional. Intentionat. Imi place teribil omul asta despre care scriam in postarea anterioara, dar nu mi-e clar inca ce ne putem fi unul altuia.

 

 

62

Senzatia de “vreau mai mult” e fantastica. As pune-o undeva sus intr-un top al lucrurilor pe care imi place sa le simt. Aia de n-am sarutat destul, mai vreau. Acum. N-am gustat, n-am lins, n-am atins, n-am simtit destul. Aia de n-am terminat cu tine, nici tu cu mine. Poti si putem mai mult de-atat.

Mult mai mult.

Am ramas un pumn de simturi activate la maxim. Ma simt … electrizata. Am flash-uri cu imagini si senzatii foarte persistente, de parca inca e acolo, cateva gusturi si … mirarea cu care m-a lasat intreaga experienta.

“- My perfect submissive.”

Yeah, right. Or am I?

61

Are inca figura unui copil pe undeva. Nu-i. Ba are chiar mai multi ani decat mine. Nu s-a imbatat niciodata. Nu a fumat niciodata. Are un job regulamentar pe care pare sa si-l faca bine. O sotie regulamentara si foarte “vanilla”, termen pe care nu-l auzisem niciodata, dar m-am prins instant ce inseamna. Si o pasiune pentru bdsm.

Jesus fuck, what am I getting myself into?

 

60

De cateva zile ma trezesc si privesc locul gol din stanga mea.

Mi-e dor mai mult ca de orice sa ma iubesc cu M., sa adorm si sa ma trezesc langa el. De intimitatea noastra perfecta care a depasit orice intrebari si orice temeri, de bariere de gen, orgolii si alte prostii care ma fac sa imi dau ochii peste cap. De ce dracu nu ne putem trai plin si liber unii pe altii?

Mi-e dor de libertatea de a fi copila si femeie, pisicoasa sau vulgara, de ochii lui de adolescent indragostit chiar si dupa aproape 15 ani, de libertatea de a fi in continuare Lolita stiind ca iubeste asta la mine, de tresarirea de a-i gasi ochii pe mine de parca nu exista ocupatie mai buna pe lumea asta, sau corp mai frumos, sau piele mai fina, de a-l rasfata cu acelasi drag cu el bucurandu-se de asta.

Mi-e dor de dragoste. Tot restul poate inceta sa existe o vreme.

59

Am pe fund urma unei palme. E vaga. Niste vanatai mici de care nu te-ai prinde daca nu te-ar bazai amintirea lor.

E o piesa – aparent gandesc in piese in ultima vreme – care-mi toaca mintile de cand o stiu. Dar mai ales de la ultima intalnire cu E. pentru ca am reactionat fix asa.

Trebuia sa vorbim, sa ne hotaram daca mai avem sens sau nu. El a vorbit, eu nu.

Ce dracu se intampla cu mine in ultima vreme … sunt in stare sa scriu romane, dar nu mai sunt in stare sa vorbesc.

Zambetul lui mandru cand mi-a prins in ochi lipsa somnului si-a stiut c-a fost responsabil de ea.

Cum mi-a despartit buzele cu limba.

A kiss increases a person’s pulse to 100 beats per minute or more.

Cum nu-s tocmai mica sau fragila, dar m-a sucit ca pe-o papusa, cu miscari rapide ca sa ma lase fara haine.

– Saruta-ma.

A passionate kiss causes the same chemical reactions in the brain that skydiving and firing a gun do.

Cum ne-am certat dobitoceste ieri si cred ca de data asta chiar s-a incheiat. Cum am crezut ca sunt bine pana am scris cuvintele astea.

Fuck.